RETURN to: History of Writing

 


Istoria limbajului scris – originile lingvistice ale scrierilor

Translated by: Lavinia Mocanu

Surse: A) Lucrarea lui John Man [în special: “Alpha bčta, Hoe ons alfabet vorm gaf aan de westerse beschaving”, ISBN 90.4390.210.1, Tirion Editors b.V (Baarn) ], B) câteva din site-urile WJSN (www.wjsn.nl) şi C) alte site-uri specificate mai jos. Site-urile wjsn folosesc atât imagini sugestive cât şi descrieri în cuvinte pentru o mai buna înţelegere. Site-urile informează despre scrierea specificată, dar şi despre metoda creării acestor tipuri de scrieri în format digital, pe computerul propriu. De asemenea, se pot downloada toate pictogramele din aceste site-uri.



Site-urile folosite din cadrul www.wjsn.nl sunt: Arabic, Georgian, Hindi, Armenian, Ethiopian, Mongolian, Tibetan, Lao, Dhivehi, Japanese, Chinese, Korean, Burmese, Hebrew, Thai, Russian, Greek, Tamil, Khmer şi Bengali 


                                  


 

Istoria limbajului scris – texte scrise de la aproximativ 3500 î.Hr.

Se presupune că scrisul a fost inventat de patru ori în diferite locaţii: În Egipt (Africa), în China şi în Mesopotamia (Asia) şi în America. Dar se poate să fi fost inventat de cinci ori (de asemenea şi în Harappa, India). În timpurile actuale, există patru tipuri de limbaj scris: I. Scrisul de tip Sinaitic (scrisul de tip chinezesc), II. Scrisul de tip Sogdian (scrisul vertical mongolez), III. Scrisul de tip Brahmi, ca scrierea Devanagari şi scrierea Tamil, şi IV. Scrierea de tip fenician. Se regăsesc aici mai multe informaţii despre scrierea Brahmi şi despre scrierea Feniciană.

Cu mult timp în urmă, populaţia din America (azteci, mixteci şi mayasi), din Asia (din ţările actuale Iraq, India sau China), din Africa (Egipt, Etiopia etc), dar şi din Europa au desenat animale precum oi sau vaci. După secole, astfel de desene, semne şi simboluri au devenit în cele din urmă un fel de “limbaj scris”.

                                                                                                             

Alfabetul a fost inventat o singură dată (probabil) şi s-a răspândit ulterior în lumea întreagă. Primul alfabet a apărut în Egipt cu aproximativ 4000 de ani în urmă. Pentru mai multe detalii, se pot regăsi informaţii aici: Alphabet of the Greek  (Alfabetul grecesc), Alphabet of the Romans (Alfabetul roman), Alphabet - Timeline  (Alfabetul - cronologie) şi Origin of the Alphabet  (Originea alfabetului).                                    

 

Cât de veche este prima scriere? Pentru a primi un răspuns se pot vizita site-urile Discoveries: 3200 BC sau Egypte or Sumerians? sau Harappa: 3500 BC sau Old European: Vinča Script  care conţin informaţii din anii 6000 î.Hr. Se pot vizita şi site-urile  Vinča Script and Culture şi Tartaria Tablets remarcându-se desenele descoperite în Europa.     

    

  

            

Discul din Creta, Linearul A şi B (2000 î.Hr.)

În 1908, pe insula Creta un disc de lut ars a fost descoperit. Acesta conţinea o limbă scrisă necunoscută, pictografică, folosită în trecut pentru menţinerea administraţiilor. În jurul 1700 î.Hr., locuitorii Cretei au început să folosească un tip de scriere, care mai târziu a fost numit Linear A (însă nefiind descifrat în întregime). Exemple sunt: , ,  şi .

Dacă ne uităm la lista celor 214 de “radicali” chinezeşti de mai jos, se pot recunoaşte câteva caractere – însă aceasta este o simplă coincidenţă. Mai târziu, după dispariţia civilizaţiei minoice, noii conducători ai Greciei au folosit un alt tip de scris (Linear B) cu exemple ca: , ,  şi . Pentru mai multe detalii vizitaţi: Linear B şi Linear A. 

Textele descoperite în anul 1908 nu se aseamănă cu niciun alt tip de scris. Semnele de pe disc nu au fost scrise, ci ştampilate. Aceasta este cea mai veche formă de tipografie. Se presupune că discul a aparţinut unei civilizaţii din zona Mării Mediterane de Est în jurul anilor 2000 i.Hr, deşi speculaţiile sunt multiple. Cu toate acestea, există o singură tabletă descoperită, fără nicio legătură cu alte sunete sau scrieri. Din acest motiv, discul va rămane un mister pentru totdeauna.

 

Tipul de scris proto-sinaitic (2000 î.Hr.) - exemple: , ,  şi .

Vizitând Sinai în 1905, Petrie a descoperit 8 tablete sculptate în piatră într-o stâncă. Gardiner şi Albright au analizat conţinutul acestor tablete. Cel din urmă le-a numit scrisuri Proto-Sinaitice. Sass a urmat mai târziu şi a vizitat în anul 1972 Sinai, şi încă o dată în anul 1978. Într-o peşteră, el a descoperit încă un exemplu perfect de tip de scris proto-sinaitic: un tip de alfabet bazat pe semne şi pe desene.  

În 1990, John Darnell a descoperit în Wadi el-Hol alte semne ce păreau a fi de tipul proto-sinaitic. Însă majoritatea descoperirilor sale au fost distruse de jefuitori mai târziu. În baza imaginilor descoperite, el a putut scrie un raport, concluzionând că textele şi alfabetul datează din 2000 î.Hr.

Acest alfabet şi aceste semne au fost preluate mai târziu de fenicieni. Este evident că acestea sunt asemănătoare cu ce a descoperit Petrie în anul 1905. Vizitează şi: The Alphabet, Pictures of it şi regăsiţi mai multe imagini aici.

 

Scrierea cuneiformă (2000 î.Hr)

Cu aproximativ 4.000 de ani în urmă, comercianţii au creat în Mesopotamia (în special în partea de sud, în Babilonia) tăbliţe de lut în care erau desenate oi şi boi. Semnificaţiile acestora erau legate de plata impozitelor/taxelor: deja s-a plătit, nu este încă plătit. În urma angajamentelor luate, plata sau neplata datoriilor, oile moarte sau vii, nu puteau fi scrise, însă desenele create, pot fi văzute ca un preambul de limbă scrisă. Se regăsesc mai multe detalii la: Crystalinks.com about "Sumer" şi la Ancient Sumerians .

Aproximativ 500 de ani mai târziu, societatea babiloniană şi-a dezvoltat un puternic caracter complex şi odată cu acesta, s-au înmulţit şi pictografiile sumeriene. Mulţi ani mai târziu a aparut denumirea de scriere cuneiformă. Desenele, sau de fapt “logogramele” au devenit din ce în ce mai abstracte, iar semnele au inceput să prezinte caractere separate. Silabele au fost cele care indicau cuvintele de bază. Silabele au asigurat perfecţionarea acestui tip de scris sumerian/babilonian. Cineva trebuie să-şi fi dat seama că o pictogramă reprezenta de fapt atât un obiect cât şi o consonanţă (o succesiune de sunete). Şi de îndată ce pentru o consonanţă s-a folosit un anumit simbol, era uşor de refolosit acelaşi simbol de fiecare dată când era vorba de aceeaşi consonanţă. Nu rataţi: Sumerian language and texts şi Sumerians: origin.

 

Preambulul scrierii cuneiforme

Până de curând, mulţi au considerat că cea mai veche “limbă scrisă”, sau mai bine spus, un precursor al acesteia, provine de la sumerieni. Ulterior s-a scris despre ceea ce ar duce mai târziu la faimosul termen “cuneiform”, cu referire la regiunea sumeriană Sumer, la populaţia localnică non-arabă (sumerieni). Desenele şi pictogramele au existat cu aproximativ 3.200 de ani î.Hr, însă, ele neputând fi considerate ca o limbă scrisă, ci ca un preambul la ea, au devenit ulterior « scrierea cuneiformă ». Cu toate că nu se stie cine au fost ocupanţii regiunii Somer şi de unde au venit, se pare că nu exista nicio limbă înrudită cu limba sumeriană.

Există şi surse maghiare care nu sunt de acord susţinând că mai mult de 50% din cuvintele limbii maghiare se aseamănă cuvintelor sumeriene. Puteţi vizita site-ul unguresc: www.maghar.hu.

Aproximativ în anii 3000 î.Hr. cineva a folosit pe o tăbliţă sumeriană o pictogramă a unei tulpini într-o formă ciudată. Cuvântul pentru “aude” era “dzji”, cuvânt care însemna şi “a plati înapoi”. În spatele pictogramelor, obiectele aveau “nume”, ceea ce transforma înţelesul desenelor în plata unor datorii. Cuvântul folosit pentru “orz” era “sje”, dar semnul asociat acestui cuvânt putea fi utilizat la începutul tuturor cuvintelor care aveau “sje” la începutul lor. Nenumărate tablete sumeriene de lut au fost descoperite, însă târziu, în 1850.

 

 

 

 

 

Hieroglifele egiptene (1500 î.Hr.) – cu exemple: , ,  şi .

În Egipt în anul 1799, a fost descoperită o piatră de 760 de kilograme cu semne greceşti, hieroglife şi texte demotice. Descifrarea acesteia a fost faimoasă, durând aproximativ 20 de ani. Ca şi scrierea cuneiformă, semnele erau bazate pe desene create pe la 3200 î.Hr.. Egiptenii nu au scris în lut, ci în piatră; au experimentat mult şi au folosit mai multe pietre, dacă era necesar. Cu timpul, scrierea a devenit o artă şi oamenii au început să separe caracterele. Astfel, în perioada tradiţională 1500 î.Hr.- 200 î.Hr., egiptenii foloseau 700 de semne, iar în jurul anului 300 d.Hr. deja foloseau aproximativ 5.000 de semne. Se pot vizita şi site-urile: Egiptenii şi Hieroglifele din Egipt. Nu se stie cine au fost primii: sumerienii sau egiptenii? Vă puteti uita şi pe articolul Who was first ?

Scrierea chineză (1400 î.Hr.) – exemple: , , , , ,  şi .

China a avut în jurul anilor 1400 î.Hr. un script ce formează baza pentru scrierea chineză actuală. Exemplu de chineză antică: Jiaguwen (stil oracular caracteristic inscripţiilor pe oase). Potrivit www.china.org.cn, scrisul chinezesc este cel mai vechi din lume.

 

Caracteristica scrisului chinezesc ce-l face a fi unic este: combinarea unui determinant şi a unui radical într-o singură diagramă. [Notă: Atât în scrierea cuneiformă, cât şi la hieroglife, determinanţii sunt puşi separat]. De asemenea, în limba chineză, nu se lasă spaţii între caractere, limitându-se spaţiile libere, indiferent de cât de complicate erau semnele. Astfel, într-o diagramă cu caractere chinezeşti se pot întâlni: 214 semne, aşa-numiţii radicali (alăturaţi) şi aproximativ 4.000 de semne fonetice (în partea de sus). În acest fel se creează 800.000 de căsuţe cu silabe. Cu toate acestea, de obicei este suficient a se folosi numai 900 de semne fonetice care creează 4.300 de caractere – suficiente pentru majoritatea persoanelor alfabetizate.

 

 

Scrierea feniciană (1000 î.Hr) – exemple: , ,  şi .

Comercianţii fenicieni sunt consideraţi responsabili pentru răspândirea alfabetului pe care l-au preluat de la popoarele care foloseau tipul de scriere proto-sinaitică. Alfabetul lor complet se poate vizita aici. Evreii, grecii şi arabii şi-au dezvoltat propriul alfabet bazat pe cel al fenicienilor. Aceasta este opinia lui John Man şi a multor alţi experti, iar concluzia lor este astăzi aproape universal agreată.

 

Scrierea greacă (800 î.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea greacă a existat încă din anii 800 î.Hr.. Mult timp s-a presupus că acest tip de scriere a fost cel mai vechi din toate timpurile. Se pot regasi pe site, pe pagina dedicată Limbii Grecesti mai multe exemple, inclusiv alfabetul grecesc şi o reproducere în format digital a unui text antic grec despre Troia. Alfabetul grecesc s-a păstrat foarte mult de-a lungul timpului, prin urmare, îl regăsim în medicină, în filosofia greacă, în viziunea veche grecească a sistemului solar etc.  

 

Scrierea ebraică (800 î.Hr.) – exemple : , ,  şi .

În prezent, există indicii puternice că o mare parte din actuala limbă ebraică era folosită în jurul anilor 800 î.Hr.. Scrierea ebraică îşi are originea în alfabetul fenician, dar există şi anumiţi susţinători potrivit cărora scrierea ebraică îşi are originea în scrierea aramaică. Cum arăta scriptul evreiesc se poate vedea pe site, la pagina dedicată limbii ebraice. Există de asemenea indicii potrivit cărora limba ebraică este mai veche sau cel puţin la fel de veche ca limba greacă. În acest sens, se poate vizita site-ul www.ancient-hebrew.org.         

 

Scrierea persană veche (500 î.Hr.) - exemple: , ,  şi . 

Există dovezi potrivit cărora vechii ocupanţi ai Iranului foloseau în jurul anilor 500 î.Hr. un tip de scriere. A se vedea: Scrierea persană veche. Comandantul Darius I cel Mare, unul din cei mai importanţi conducători ai Primului Imperiu Persan (539 – 332 î.Hr. ) a vrut să păstreze un raport privind succesele şi cuceririle sale şi ale armatei conduse de el. Pentru aceasta el a folosit numerele de la sumerieni şi a creat combinaţii pentru a obţine propriul alfabet. Primul Imperiu Persan includea de asemenea Mesopotamia şi Darius I a folosit singura scriere cunoscută lui – scrierea cuneiformă. El a folosit “caracterele” cuneiforme pentru a-şi crea propria scriere persană. Mulţumită scrierilor despre Darius I de pe muntele Behistan (în această scriere veche persană), cercetătorii au putut să le descifreze mai târziu, deoarece aceştia cunoşteau limba persană. Mulţi ani mai târziu s-a dezvoltat limba persană modernă ce utiliza caractere arabe. Se poate consulta pagina limbii arabe pentru mai multe detalii.

    

 

 

 

 

Scrierea Brahmi din India (500 î.Hr.) – exemple: , ,  şi .

În India se foloseşte în prezent scrierea Devanagari Hindi. Acest tip de scriere poate fi considerat ca un continuator al tipul vechi de scriere Brahmi. Unii oameni susţin că limba (scrisă) este mult mai veche. Puteţi vedea şi articolul BBC News: Scrierea veche? sau Misterul Harappa.

 

Scrierea Mayaşilor (300 i.Hr.) – exemple: , ,  şi .

Mayaşii foloseau, ca de altfel şi Aztecii şi Mixtecii – un tip de scriere în jurul anilor 300 î.Hr. care a fost de curând descifrat. A nu se rata: Scrierea mayaşilor şi Limba scrisă a mayaşilor.

 

 

Scrierea romană (latină) (250 î.Hr.) – exemple: A, B, C, D, E şi F.

Scrierea romanilor a apărut în jurul anilor 250 î.Hr.. Exemple se pot întâlni în textele lui Plautus, Cato, Ennius, Terence şi altele, iar mai multe detalii puteţi regăsi în pagina Literatura latină. Pe teritoriul actual al Italiei au fost găsite imagini ce arătau că etruscii îşi foloseau propriul alfabet care la rândul său a derivat din alfabetul grecesc. Detalii complete se regăsesc pe site-ul Orbilat.com: Limba latină. Frumoase exemple (vezi fotografiile) au fost găsite pe tabletele Vindolanda.

 

 

Scrierea în tamil (100 î.Hr.) – exemple: , ,  şi .

Se presupune că scrisul în tamil este mai vechi de 2000 de ani. Recent au fost descoperite în Tamil-Nadu (India) dovezi ale scrierii vechi de cel puţin 600 de ani. Mai multe detalii sunt prevăzute de Fundaţia Patrimonială Tamil (Tamil Heritage Foundation).

 

 

Scrierea amharică (etiopiană) (350 d.Hr.)exemple: , ,  şi . 

În secolul al IV-lea textele erau scrise cu ajutorul alfabetului etiopian (amharic), alfabet ce provine din alfabetul fenicienilor.

 

Scrierea arabă (350 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

În secolul al IV-lea, textele arabe au dezvăluit folosirea alfabetului arab care provine în mod evident din alfabetul fenicienilor. Câţiva cercetători susţin însă că există şi o altă scriere veche arabă care este mult mai veche (cu aproximativ 300 de ani). Pentru a vedea cum arată scrierea arabă, se poate accesa pagina dedicată limbii arabe. 

 

Scrierea georgiană (450 d.Hr.) – exemple:,,  şi . 

Scrierea georgiană a existat încă din secolul al V-lea.

 

 

 

Scrierea armenească (450 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea armenească exista din secolul al V-lea şi a cunoscut o dezvoltare aproape simultană cu cea a ţării vecine, Georgia.

 

Scrierea japoneză: Hiragana (450 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

În secolul al V-lea, în baza sistemului de caractere chinezeşti, s-a dezvoltat actualul tip de scriere japoneză.

 

Scrierea tibetană (650 d.Hr.) – exemple: , ,  şi .

În secolul al 7-lea a aparut scrierea Tibetană având rădăcinile în scrierea Devanagari, scriere ce stă la baza limbii hinduse a Indiei. 

 

Scrierea khmer (650 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea khmer, precursoare a actualei scrieri din Cambodgia, a existat încă din secolul al VII-lea.

 

Scrierea birmană (750 d.Hr.) – exemple: , ,  şi .

Scrierea birmană folosită în Birmania, numită şi Uniunea Myanmar, a existat încă din secolul al VIII-lea. 

 

Scrierea chirilică (950 d.Hr.) – exemple: , ,  şi .

Scrierea chirilică (folosită în limba rusă) a existat încă din secolul al X-lea. Există dovezi potrivit cărora primele texte ce folosesc caractere chirilice sunt în limba bulgară. 

 

Scrierea bengaleză (1050 d.Hr.) – exemple: , ,  şi .

Scrierea bengaleză există încă din secolul al XI-lea şi a fost dedusă din scrierea brahmi.

 

Scrierea în engleza veche (1050 d.Hr.) – exemple:

Scrierea limbii engleze este mai veche de 950 de ani. Pe pagina alfabetului englez puteţi regăsi atât alfabetul actual cât şi cel vechi al limbii engleze. Se pot regăsi de asemenea informaţii legate despre poemul folcloric “Beowulf” care în fapt, nu poate fi considerat a fi scris în limba engleză veche. Poemul a fost scris cu caractere provenite din limba armeană, din limba veche germană şi din celtică. Acest lucru înseamnă că este doar parţial derivat din alfabetul latin care a fost folosit aproximativ cu 2.000 de ani în urmă.

Pentru primele 6 versuri ale poemului Beowulf s-au folosit caractere normale, puteţi învăţa şi singuri – Cum se scrie limba veche engleză pe calculator?. Mai multe detalii despre engleza veche şi despre scrierea medievală pot fi regăsite la: Scrierea medievală şi la Paleo Anglo-Norman. Pentru a vedea texte vechi germane şi texte vechi franceze şi pentru a afla cum se pot scrie aceste limbi europene vechi se pot vedea paginile: Vechea scriere germană şi Vechea scriere franceză.

Exemple:

 

 

Scrierea mongolă (1200 d.Hr.) – exemple: , ,  şi. 

Liderul coreean Sejong a fost inspirat de poporul mongol, de scrierea limbii lor şi în mod special de marele lor conducător Djenghis Khan care a preluat scrierea de la  poporul Ugarit. Scrierea mongolă s-a dezvoltat în anii 1200 d.Hr.. Este singurul tip de scriere din lume în care modalitatea de a scrie este în jos (adică de sus în jos) ca în imaginea alăturată. Acest tip de scriere nu mai este folosit în prezent în Mongolia, însă se regăseşte în anumite zone din China.

 

 

 

Scrierea tailandeză (1300 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea limbii tailandeze datează aproximativ din anii 1300 d.Hr.. Pe pagina limbii tailandeze este scris alfabetul şi modul de reproducere al acestuia.

 

Scrierea Lao (1350 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea Lao a existat încă din secolul al XIV-lea.

 

Scrierea limbii coreene (1450 d.Hr.) – exemple: , ,  şi .

La jumătatea secolului al XV-lea coreenii şi-au creat propriul alfabet. Acesta era nou, modern, concis, simplu şi inteligent. Înainte, coreenii foloseau caracterele chinezeşti, cu toate că limba coreeană era destul de diferită. Leaderul Sejong a fost cel care a vrut să ofere o literatură coreenilor, din cauza faptului că oamenii nu cunoşteau toate caracterele chinezeşti. Astfel, Sejong a asigurat un alfabet coreean propriu, simplu, constând în 28 de caractere. Aşa numitul Han Gul (Marea scriere) avea propriile caracteristici unice :

 

 

Mai mult, literele au fost combinate cu simbolurile lui Confucius, bine-cunoscutele « elemente » ca : apa, focul etc. ce « nu au similitudini în alfabet » aşa cum declara unul dintre cei mai renumiţi experţi în Han Gul din vest. În 1896 a apărut primul ziar tipărit în Han Gul. Liderul comunist Kim II a fost cel care a declarat oficial în anul 1945 că limba oficială a Coreei de Nord este Han Gul.

 

Scrierea Thaana (1600 d.Hr.) – exemple: , ,  şi . 

Scrierea Dhivehi (Thaana) din Maldive este şi ea specială. Aceasta a apărut destul de târziu, în secolul al XVI-lea. Se poate remarca evidenta influenţă a scrierii brahmi şi mai ales a scrierii arabe. Ca şi aceasta din urmă, scrierea thaana se desfăşoară de la dreapta la stânga.

 

 

 

Materiale folosite pentru scriere în ultimii 4000 de ani

În ultimii 4.000 de ani mai multe tipuri de materiale au fost folosite pentru scris: lut, pergament, piatră, lemn, papirus, hârtie etc). În secolul al VIII-lea, în China a fost descoperită arta imprimării - tipografia. La mijlocul secolului al XI-lea aceasta a evoluat prin folosirea “literelor desprinse, separate”. Abia în secolul al XV-lea tipografia a fost folosită în Europa. În anii 1500 în China erau publicate aproximativ 800.000 de cărţi pe an, în timp ce în Europa în aceeaşi ani, erau publicate numai 200.000 de cărţi. În anii 2000, la nivel mondial se tipăresc 10 miliarde de cărţi pe an, iar pentru comunicarea în scris se consumă anual 130 de milioane de tone de hârtie, ceea ce înseamnă un consum anual de 25 kg de hârtie pe cap de locuitor al planetei. Cu alte cuvinte, într-o perioadă de 500 de ani au crescut: numărul populaţiei (de 13 ori), numărul persoanelor alfabetizate (de 1.000 de ori) şi numărul cărţilor tipărite (de 20.000 de ori). În Africa, în multe ţări arabe şi în mari zone ale Asiei, situaţia este alta. În 1996, în 22 de ţări arabe, abia au fost tiparite 2.000 de cărţi. Dacă sunt vândute mai mult de 5.000 de exemplare ale unei cărţi, unde populaţia totală arabă este de 270 de milioane, atunci exemplarul poate fi considerat un best-seller.

 

Urmările descoperirii scrisului

Descoperirea scrierii limbilor a avut un mare impact: oamenii (din ce în ce mai mulţi) au inceput “să pună pe hârtie” aproape tot, inclusiv istoria lor, oamenii au început (din ce în ce mai mult) să citească (ce alţii au scris) şi (din ce în ce mai mult) oamenii au început să folosească scrisul în comunicare şi să salveze informaţia scrisă (din ce în ce mai mult). În mod special în lumea vestică s-a născut o aşa-numită “cultură a scrierii şi citirii”.